O serie de texte chinezești, vechi de 2.200 de ani, scrise pe mătase și găsite îngropate în morminte antice, alcătuiesc cel mai vechi atlas de anatomie umană care a supraviețuit.
Textele au fost descoperite în anii 1970 în interiorul mormintelor din situl Mawangdui, în sud-centrul Chinei. Mormintele au aparținut marchizului Dai, soției sale (Xin Zhui) și fiului lor. Textele sunt greu de înțeles și cuprind termenul „meridian” ca referire la părți ale corpului uman. Într-o lucrare publicată recent în revista The Anatomical Record, o echipă de cercetători condusă de Vivien Shaw, lector de anatomie la Universitatea Bangor din Țara Galilor, Regatul Unit, afirmă că aceste texte „sunt cel mai vechi atlas anatomic din lume”.
În plus, textele „atât predă, cât și oferă informații textelor ulterioare despre acupunctură, care au fost fundamentul practicii acupuncturii în următoarele două milenii”, au scris cercetătorii în studiul lor. Totodată, descoperirea „contrazice credința larg răspândită că nu exista o bază științifică pentru ‘anatomia acupuncturii’, arătând că primii medici care scriau despre acupunctură notau de fapt despre corpul uman”, au adăugat ei.
Scrise cu caractere chinezești, textele sunt greu de înțeles. Astfel că, dincolo de cunoștințele bune de chineză antică, cercetătorii care le-au analizat au făcut investigații anatomice pentru a analiza structurile la care se făcea referire în ele. Astfel, au aflat că „meridianele” se referă la părți ale corpului uman și toate legăturile lor, precum artera ulnară, principalul vas de sânge al antebrațului, sau la vena safenă mare (safena internă) care transportă sângele de la picioare înapoi la inimă, au mai scris cercetătorii în lucrarea lor.
Echipa a concluzionat că textele „reprezintă cel mai vechi atlas de anatomie care a supraviețuit, realizat pentru a oferi o descriere clară a corpului uman pentru studenții și practicienii medicinei în China antică”.
Deși corpul uman și rămășițele ancestrale au fost considerate sacre în China antică, cadavrele celor care încălcau legile nu erau onorate. Cercetătorii cred că medicii din China antică au disecat cadavrele prizonierilor cu scopul de a afla mai multe despre anatomia umană. De exemplu, Han Shu (Cartea lui Han), o lucrare care acoperă istoria dinastiei Han, face referire la disecția criminalului Wang Sun-Qing în anul 16 d.Hr., au menționat cercetătorii în studiul lor.
Până acum, cel mai vechi atlas de anatomie a corpului uman provenea din Grecia, fiind realizat de medici greci antici precum Herophilus (335-280 î.Hr.) și Erasistratus (304-c.250 î.Hr.). Majoritatea textelor lor au fost însă pierdute și sunt cunoscuți numai din ceea ce au scris despre ei alți scriitori antici. Prin urmare, textele chinezești reprezintă cel mai vechi atlas de anatomie care a supraviețuit, au argumentat cercetătorii.
Vivienne Lo, lector principal și coordonator al Centrului Chinezesc pentru Sănătate și Umanitate din cadrul University College London, care nu este afiliată cercetării, a spus, pentru Live Science, că ezită să folosească cuvântul „atlas” pentru a descrie aceste texte, considerând că „hartă” sau „grafic” sunt termeni mai potriviți. Lo a argumentat că termenul „atlas” a fost folosit mai mult în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea și nu pare potrivit pentru un text vechi de 2.200 de ani. Aceasta a remarcat, de asemenea, că unele dintre descoperirile menționate în lucrare, precum cea că s-a făcut disecție pe deținuți cu scopul de a afla informații anatomice, au fost publicate anterior de alți cercetători.
TJ Hinrichs, profesor de istorie la Universitatea Cornell, care a efectuat cercetări despre medicina antică chineză, dar nu a participat la această cercetare, a considerat însă că termenul de „atlas anatomic” este unul potrivit pentru a descrie aceste texte.